Inainte sa incep sa scriu despre minunea sfintului multumesc bunului Dumnezeu pentru faptul ca mi-a acordat sansa sa-l descopar.
Ma numesc Titus am 38 de ani sunt din Bucuresti sunt absolvent al faculatatii de psihologie, de profesie subofiter si cea mai recenta minune a Sfantului Ioan Rusul sunt eu.
Anul trecut, mai exact in luna mai 2009 am inceput sa ma simt rau. La inceput am crezut ca este o simpla raceala si nu am bagat-o in seama dar in mai putin de 2 saptamani am slabit 6 kg. M-am internat (12.05.2009) la spitalul Matei Bals unde in urma investigatilor efectuate s- a constatat ca nu sufar de nicio afectiune s-au eliminat pe rand suspiciunea de a avea borellia si letospiroza . Am fost externat cu recomandarea de vitaminizare si odihna, zis si facut. Totusi starea de rau continua si pierdeam tot mai mult in greutate, inapetenta a accentuat intr-un ritm galopant pierderea in greutate a inca 8 kg (o saptamana), o stare febrila, insotita de dureri musculare si articulare, pusese stapanire pe organismul meu Au urmat investigatii la spitalul Militar, unde am fost suspectat de contactarea virusului HIV (analizele au infirmat acest lucru) s-a ridicat suspiciunea de o afectiune hamatologica (boala a sangelui). Aceste investigatii le-am efectuat in ambulatoriu.
De Rusalii (08.06.2009) durerile musculare si articulare deveniserera insuportabile in plus o insuficienta respiratorie isi facuse aparitia peste noapte, asa ca am fost internat in regim de urgenta, suspectat de TBC, la spitalul de pneumo -fiziologie Marius Nasta (Filaret). Pus pe oxygen si antibiotic, starea de rau se mai amelioraserera putin. Investigatiile au eliminat suspiciunea de tbc dar aratau ca ar fi vorba de dermatomiozita (boala autoimuna) foarte grava insotita de regula de cancer. Dupa ce s-a infirmat existenta cancerului, am fost transferat la spitalul Sfanta Maria (sectia reumatologie ). Aici alte investigatii alte analize (unele) facute in Franta care nu aratau existenta dermatomiozitei, (electromiograma, biopsie musculara etc). Totusi s-a pus diagnosticul de dermatomiozita (sunt 5 elemente constituitive ale bolii, la mine existau 3). Am inceput tratament de specialitate cu imunosupresoare. Usor, usor imi recapatam increderea. Dureriile disparusera ramasesem doar cu oboseala.
In tot acest timp m-am rugat la Dumnezeu sa aiba grija de mine. M-am spovedit (lucru pe care nu-l facusem din copilarie), m-am impartasit a fost bine. Am fost externat (08.07.2009)cu continuarea tratamentului acasa . Mi-am luat concediu si am plecat intr-un tur al manastirilor cu destinatia Prislop la sfintul parinte Asenie Boca. Am ajuns si l-am rugat sa-mi arate calea pe care trebuie sa o aleg. Au urmat , pe langa tratamentul medicamentos, cel spiritual (sf. Maslu, liturghii si multa rugaciune) ca doar se stie ”medicul panseaza rana si numai Dumnezeu o vindeca “ cine se lasa doar pe mana medicilor risca sa ajunga la biserica cand este prea tarziu si atunci preotii fac si ei tot ce le mai sta in putere . Am reluat serviciul. Ma simteam mai bine asta credeam eu, asa o aratau si analizele. In septembrie am revenit la control la spitalul Marius Nasta starea de rau revenise , dispneea (oboseala la efort) se accentuase, aveam pe zi ce trece o paloare cadaverica. Aici am fost internat (02.10.2009) pentru reluarea investigatiilor. Din nou bronhoscopie (2 intr-o saptamana) tomograf si tot tacamul.
In seara zilei de 22.10.09 a afost apogeul nu mai puteam sa respir nici conectat la tubul de oxygen (TLCO era 38%: SPO2-78% in repaus) am inchis ochii si l-am rugat pe Doamne Doamne daca vrea sa ma ia la el sa aiba grija de baietelul meu Dennis Stefan ( in varsta 6 ani) daca mai imi acorda o sansa sa ma trimita unde crede ca este mai bine pentru mine. Apoi totul a devenit negru , simteam cum totul se scurge din mine si brusc…………………………………..
M-am trezit dimineata, furtunul de la instalatia de oxygen nu-l mai aveam la nas, iar eu puteam sa respir (nu va imaginati ca respiram normal, dar o faceam fara ajutorul tubului de oxigen chiar daca oboseam la cel mai mic efort). A urmat tratamentul intravenos cu citostatic si imunosupresor (eram suspect de 4 cancere, sotia mea i-a surprins pe medici cand discutau despre cazul meu) dupa terapie (in puls 3 zile) am fost externat cu recomandarea de a face oxigenoterapie si sa nu ma astept la minuni, imi ramase-se doar rugaciunea . In paralel cu tratamentul alopat (medicamentos) un an (6 luni puls terapie intravenous + oral si 6 luni oral) am urmat si terapie alternativa. La terapia asta mi s-a recomandat sa ma rog la Sfantul Ioan Rusul acesta fiind militar (vezi viata si minunile sfintului). Asa ca am cautat pe internet si am gasit Manastirea “Sfantul Ioan Rusul” din localitatea Slobozia, judetul Giurgiu, singura din tara care detine moastele sfintului. A doua zi am rugat un prieten sa ma duca acolo convins ca Sfintul ma va ajuta. Am ajuns la manastire, care este amplasata intr- o fosta unitate militara. Este un loc parca rupt din rai. Este o manastire mica, cu putini calugari, de o smerenie tipica fetelor monahale, cu puteri miraculoase. M-am rugat la Sfintul sa ma redea vrednic de toata trebuinta familiei mele si vietii de zi cu zi..
Am citit acatistul seara de seara si acum la un an de la prima mea incursiune la moastele Sfintului sunt un om sanatos, o arata si anlizele medicale (au ramas unele urme dar sunt nesemnificative). Doctorii au decis ca este cazul sa oprim tratamentul si sa mergem pana al scoate de tot. Asta doar pentru ca am crezut in minunile Sfintului Ioan Rusul. Pe parcursul acestui an, cand am putut am mai fost la Sfintul Nectarie si inca o data la Prislop sa-i multumesc parintelui Arsenie Boca .
Dumnezeu m-a trimis la Sfintul iar Sfintul a lucrat prin doctori, prin oamenii care m-au ajutat sa trec peste acest episod din viata mea.
Ii multumesc bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat, ce imi da in fiecare zi si pentru tot ceea ce o sa-mi dea de acum incolo.
ESTE SINGURUL CARE NU M-A DEZAMAGIT
IMPORTANT ESTE SA CREZI SI SA-L IUBESTI PE DUMNEZEU.
EL NE IUBESTE PE TOTI LA FEL SI NE VREA CAT MAI APROAPE DE RAI
IUBIREA INFINITA ESTE SINGURUL ADEVAR... IN REST, TOTUL ESTE ILUZIE
